Esempii di Terza Persuna Scrivitevi di a Ficció Classic

Everett Henry / Wikimedia Commons / Public Domain

S'è vo site un pocu cunfunditu per ciò chì l' altru intruduce personae s'assumiglia in a fiction, studia quì esempi classici è esaminà cumu ogni autore a gestione puntu di vista.

Esempii di Tercera Persuna Scrivite da Classic Fiction

A prosa scura di Jane Austen prupone una mostra perfetta di a terza persona. Ancu Pride è Prejudice sò assai storia di Elizabeth Bennet, u narratore ùn hè micca Lisabetta Bennet.

"I" o "avemu" solu esse solu in quasi:

Quandu Jane è Elizabeth eranu suli, l'espritu, chì era statu prudente in ellu ellu ellu di u primu signore Bingley, esprimiu à a so sughma quante si appraisse à Ghjesù.

Hè ciò chì un ghjovanu hà da esse ", dissi," sensu, bonu humore, animatu; e ùn aghju mai vistu modi felici! - tanta facilidad, cù una ripubbe perfetta bè!

"Hè propiuostu", risponde à Lisabetta, chì un ghjovanu hà da listesse per esse, se puderà. U so caratteru hè cusì cumpletu.

Puderemu truvà un esempiu più recente di a terza persona in Joseph Heller Catch-22 . À volta, ancu a so storia di Yossarian, ùn ci hè nunda di a storia. Nota à e tagete di dialogu (per esempiu, "ellu rispose" è "Orr hà dettu") in a terza persona, ùn avete mai vede "Didu" o "avemu dicemu".

"Chì faci?" Yossarian hà dumandatu a pruspirate quandu entra in a tenda, ancu s'ellu era vistu una volta.

"Ci hè un filtru", Orr hà dettu. "Pruvate di riparà."

"Vi cura", disse Yossarian. "Mi faciti me nervu".

"Quandu eru un figliolu" Orr respondenu: "Avete campatu in tuttu u ghjornu cù i pumati di granciu in i mo pani. Una in ogni gatta".

Yossarian pusò à u so musette saccu da ellu avia cuminciatu a sguassà i so articuli di ghjuvelli è appiccicate suspicientemente. Un minutu passò. "Perchè?" si truvò attaccatu à dumandà finisce.

Orr murìu triunfanti. "Perchè sò megliu cà a castagna di cavalli", rispose.

Infine, cuntrastate questi cù l'esemplariu di prima pirsuna di Moby-Dick . In questu casu, a storia hè dettu da Ismaele, è parla direttamente à u lettore. Tuttu hè da a so perspettiva: ùn pudemu più vede ciò ch'ellu vede è ciò chì dice. I dieti di dialogu, di sicuru, varienu trà "Dicu", quandu Ismaele hè parlante è "ellu rispose" quandu l'altru parlava.

"Patronu!" dissi, "chì sorte di chap è ellu - ùn sempre tenene tardi tardi?" Avà era giandarmi annantu à dotze o'clock.

U paisolu riintreva di novu cù a so sulla ricca, è paria d'avè pututu pietà per quarchi cosa di a mo compritura. "No", arrispunniu, "generalmente hè un pianu d'anticipu - airy à lettu è aereo à risuscità - sì, hè l'uccellu chì aghjunghjia u gattivu. Ma à a notte hà partutu un vindus, vede, è Ùn vede micca ciò chì in a cumpagnia rilievi cusì tardu, salvu, pò esse, ùn pò micca vende a so testa ".

"Ùn puderebbe vende a so capita? - Quale tipu d'una storia guariscenza hè questu chì mi dici?" avè addivatu in una furore impurtante. "Avete fingidu di diri, patronu, chì questu arponeera hè stata prumessa in sta notte suttana benedettu, o più di u duminicali di a matina, à affucà a so testa in ssu paese?

Un trucu per assicurà chì esse cunsistenti in una terza persone narrativa in un pezzu di ficzioni hè di fà un legnu tutale solu attentatu à u puntu di vista.